Eclesiastul 3

Toate îsi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri îsi are ceasul lui.

Nasterea îsi are vremea ei, si moartea îsi are vremea ei; saditul îsi are vremea lui, si smulgerea celor sadite îsi are vremea ei. Uciderea îsi are vremea ei, si tamaduirea îsi are vremea ei; darâmarea îsi are vremea ei, si zidirea îsi are vremea ei; Plânsul îsi are vremea lui, si râsul îsi are vremea lui; bocitul îsi are vremea lui, si jucatul îsi are vremea lui; aruncarea cu pietre îsi are vremea ei, si strângerea pietrelor îsi are vremea ei; îmbratisarea îsi are vremea ei, si departarea de îmbratisari îsi are vremea ei; cautarea îsi are vremea ei, si pierderea îsi are vremea ei; pastrarea îsi are vremea ei, si lepadarea îsi are vremea ei; ruptul îsi are vremea lui, si cusutul îsi are vremea lui; tacerea îsi are vremea ei, si vorbirea îsi are vremea ei; iubitul îsi are vremea lui, si urâtul îsi are vremea lui; razboiul îsi are vremea lui, si pacea îsi are vremea ei. Ce folos are cel ce munceste din truda lui? Am vazut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar si gândul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la început pâna la sfârsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu. Am ajuns sa cunosc ca nu este alta fericire pentru ei decât sa se bucure si sa traiasca bine în viata lor; dar si faptul ca un om manânca si bea si duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu. Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu dainuieste în veci, si la ceea ce face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut, si ca Dumnezeu face asa pentru ca lumea sa se teama de El. Ce este, a mai fost, si ce va fi, a mai fost; si Dumnezeu aduce iarasi înapoi ce a trecut. Am mai vazut sub soare ca în locul rânduit pentru judecata domneste nelegiuirea, si ca în locul rânduit pentru dreptate este rautate. Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu va judeca si pe cel bun si pe cel rau; caci El a sorocit o vreme pentru orice lucru si pentru orice fapta.” Am zis în inima mea ca acestea se întâmpla numai pentru oameni, ca sa-i încerce Dumnezeu, si ei însisi sa vada ca nu sunt decât niste dobitoace. Caci soarta omului si a dobitocului este aceeasi; aceeasi soarta au amândoi; cum moare unul, asa moare si celalalt, toti au aceeasi suflare, si omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; caci totul este desertaciune. Toate merg la un loc; toate au fost facute din tarâna, si toate se întorc în tarâna. Cine stie daca suflarea omului se suie în sus, si daca suflarea dobitocului se pogoara în jos în pamânt?

Asa ca am vazut ca nu este nimic mai bun pentru om decât sa se înveseleasca de lucrarile lui: aceasta este partea lui. Caci cine-l va face sa se bucure de ce va fi dupa el?

1 comment so far

  1. MANZALĂ GHEORGHE on

    Dacă am ales să iubim înţelepciunea şi nu nebunia,ce sens are să ne mai întrebşm ce se va întâmpla cu nebunul sau cu înţeleptul?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: