Concert Sunny – Leaga-ti inima de cer !!

Solistul trupe Vitamina C, Sunny, isi va lansa noul lui albul solo vineri 27 noiembrie 2009 la orele 18:00 în Oradea la Centrul Creştin Betania

“La începutul acestui an, am hotarat să simplific totul în viaţa mea, în ceea ce priveşte lucrurile care sunt importante pentru mine şi de care mă ataşez aşa uşor. Asta m-a motivat să împărtăşesc şi cu voi această trăire, prin cântecele pe care le-am scris. Isus spunea: “Unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră”. Cred că trebuie să ne alegem cu grijă lucrurile în care ne punem energia, pasiunea, viaţa şi de care ne legăm inima. “Leagă-ţi inima de cer! Sunny”

Esti asteptat tu si prieteni tai, sa vii si sa asculti sa can, si sa cumperi noul album !

Tabăra Naţională 2009 – BULZ

A FOST

Mergem la Peniel?.. sau ba..

Anul acesta mi-am dorit sa merg la peniel la conferinta din vest, de la Baia Mare si să particip la toate sesiunile, căci nu am fost nici o data de la cap la coadă, dar se pare ce nu se prea poate, de ce? aflaţi la acest post:

Conferinţa naţională Peniel 2009 Baia Mare – De ce?

Pe vremea când umblam pe jos..

Aceasta poezie tare mi-a placut când am auzit-o! Duminica seara, fratele pastor Vladimir, la seara de tineret din Beiuş a rostit-o, şi mi-am pus in gand sa o postez, să o citiţi si voi!

PE VREMEA CIND UMBLAM PE JOS

De Rodica Botan

Pe vremea cind umblam pe jos,
Carind la plase de-ata tare,
Stateam la cozi, pentru mincare:
Dar traiam si bine si frumos,
Pe vremea cind umblam pe jos…
Si serile tirziu, la stele,
Visam la alte lumi stinghere…
Cintam mai mult, cintam duios,
Munceam din plin , munceam voios
Si-aveam si timp de toate cele…
Pe vremea cind umblam pe jos!

Pe vremea cint taiam butuci
Sa ne-ncalzim, sa facem cina,
Si caram apa cu galeata,
Nu cumparam nimic de gata.
Pe vremea aia , nu de mult,
Stiam sa minuiesc si sapa,
Si il citeam si pe Shakespeare…
Cum de-aveam timp? Acu ma mir,
Dar pe vremea cind umblam pe jos
Totul mi se parea frumos…
Si n-aveam timp de tinguit…
Cum fac acu` de cind m-am pricopsit!

Pe vremea cind purtam sosoni,
Si reparam la pantofi talpa,
Lumea stia stinga de dreapta…
Cirpeam ciorapii la calciie,
Si n-aveam crize de mindrie…
Nu se-ntimpla sa auzim
Ca vre-unul n-are self esteem?!
Batrinii nu mureau stingheri,
Si pentru ciini erau hingheri!
Pe vremea cind purtam galosi,
Aveam respect pentru stramosi!

Si ce-amintiri mi-au mai ramas,
Din vremea cind stateam la bus…
Pe vremea cind mergeam pe jos,
Toamna aveam cartofi de scos,
Si ne ducea pe toti cu scoala,
Si nu-l lua pe unu boala!
Si cind ziceai ca mergi afara,
Nu era vorba de-un banchet,
Cu frigarui, turte, serbet…
Era-n ograda , un loc “maret”,
Intre cotete, un alt cotet…
Nu parfumat si deodorat,
Sau primenit si asortat…

Aveam caracterul mai frumos
Pe vremea cind mergeam pe jos…
Si nu eram asa de disperati,
Ca nu sintem bine imbracati…
Cu anii, chiar mai mult de doi…
Ziceam ca hainele sint noi.
Copii ne salutau frumos,
Pe vremea cind umblam pe jos,
Si nu parea de loc pe dos,
Ca baietii sa dea sapca jos;
Sau sa se scoale in picioare,
Si sa dea locul! Era o onoare!
Acu, insa ne-am pricopsit,
Cum nici nu-i, bine de vorbit!
Si ce concept total pe dos,
E ala sa umblam pe jos?!
Intepeniti si ruginiti,
Incovoiati si pricajiti,
Slujim la domni fara suflare;
Si construim mereu hambare…
……………………………….
Azi mi-a ramas un gind frumos…
Pe vremea cind mergeam pe jos,
Eram la timp la adunare!

O oră cu Isus!

“Rugaţi-vă neîncetat!” spune Biblia!

Am fost şi eu duminica seara la Beiuş, la seara de tineret. A fost minunat! Fratele Vladimir a avut o predica despre rugaciune, una cu adevarat încurajatoare pentru mine, şi care mi-a luminat multe orizonturi. A fost vorba despre rugăciune; nu am să mă pun să-i scriu predica,(nu o ţin minte pe toată) ci vă dau doar o imagine facută de mine în urma notiţelor de la predica, cu ajutorul căreia puteţi pune şi voi în practică o oră de rugăciune pe zi, o oră cu Isus!Şi ca să poţi pune în aplicare rugăciunea neîncetată, sunt acele rugăciuni zise “bliţ” pe strada, la munca, mai ales la volan în trafic, unde în loc să-l mustrii pe cel ce-ţi taie calea, mai bine rosteşte o binecuvântare peste el!

Eclesiastul 3

Toate îsi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri îsi are ceasul lui.

Nasterea îsi are vremea ei, si moartea îsi are vremea ei; saditul îsi are vremea lui, si smulgerea celor sadite îsi are vremea ei. Uciderea îsi are vremea ei, si tamaduirea îsi are vremea ei; darâmarea îsi are vremea ei, si zidirea îsi are vremea ei; Plânsul îsi are vremea lui, si râsul îsi are vremea lui; bocitul îsi are vremea lui, si jucatul îsi are vremea lui; aruncarea cu pietre îsi are vremea ei, si strângerea pietrelor îsi are vremea ei; îmbratisarea îsi are vremea ei, si departarea de îmbratisari îsi are vremea ei; cautarea îsi are vremea ei, si pierderea îsi are vremea ei; pastrarea îsi are vremea ei, si lepadarea îsi are vremea ei; ruptul îsi are vremea lui, si cusutul îsi are vremea lui; tacerea îsi are vremea ei, si vorbirea îsi are vremea ei; iubitul îsi are vremea lui, si urâtul îsi are vremea lui; razboiul îsi are vremea lui, si pacea îsi are vremea ei. Ce folos are cel ce munceste din truda lui? Am vazut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar si gândul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la început pâna la sfârsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu. Am ajuns sa cunosc ca nu este alta fericire pentru ei decât sa se bucure si sa traiasca bine în viata lor; dar si faptul ca un om manânca si bea si duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu. Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu dainuieste în veci, si la ceea ce face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut, si ca Dumnezeu face asa pentru ca lumea sa se teama de El. Ce este, a mai fost, si ce va fi, a mai fost; si Dumnezeu aduce iarasi înapoi ce a trecut. Am mai vazut sub soare ca în locul rânduit pentru judecata domneste nelegiuirea, si ca în locul rânduit pentru dreptate este rautate. Atunci am zis în inima mea: “Dumnezeu va judeca si pe cel bun si pe cel rau; caci El a sorocit o vreme pentru orice lucru si pentru orice fapta.” Am zis în inima mea ca acestea se întâmpla numai pentru oameni, ca sa-i încerce Dumnezeu, si ei însisi sa vada ca nu sunt decât niste dobitoace. Caci soarta omului si a dobitocului este aceeasi; aceeasi soarta au amândoi; cum moare unul, asa moare si celalalt, toti au aceeasi suflare, si omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; caci totul este desertaciune. Toate merg la un loc; toate au fost facute din tarâna, si toate se întorc în tarâna. Cine stie daca suflarea omului se suie în sus, si daca suflarea dobitocului se pogoara în jos în pamânt?

Asa ca am vazut ca nu este nimic mai bun pentru om decât sa se înveseleasca de lucrarile lui: aceasta este partea lui. Caci cine-l va face sa se bucure de ce va fi dupa el?

Eclesiastul 2

Am zis inimii mele: “Haide! vreau sa te încerc cu veselie, si gusta fericirea.” Dar iata ca si aceasta este o desertaciune. Am zis râsului: “Esti o nebunie!” si veseliei: “Ce te înseli degeaba?” Am hotarât în inima mea sa-mi înveselesc trupul cu vin, în timp ce inima ma va cârmui cu întelepciune, si sa starui astfel în nebunie, pâna voi vedea ce este bine sa faca fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vietii lor. Am facut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sadit vii; mi-am facut gradini si livezi de pomi, si am sadit în ele tot felul de pomi roditori. Mi-am facut iazuri, ca sa ud dumbrava unde cresc copacii. Am cumparat robi si roabe, si am avut copii de casa; am avut cirezi de boi si turme de oi, mai mult decât toti cei ce fusesera înainte de mine în Ierusalim. Mi-am strâns argint si aur, si bogatii ca de împarati si tari. Mi-am adus cântareti si cântarete, si desfatarea fiilor oamenilor: o multime de femei. Am ajuns mare, mai mare decât toti cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am pastrat chiar întelepciunea. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nici o veselie, ci am lasat-o sa se bucure de toata truda mea, si aceasta mi-a fost partea din toata osteneala mea. Apoi, când m-am uitat cu bagare de seama la toate lucrarile pe care le facusem cu mâinile mele, si la truda cu care le facusem, am vazut ca în toate este numai desertaciune si goana dupa vânt, si ca nu este nimic trainic sub soare. Atunci mi-am întors privirile spre întelepciune, prostie si nebunie. – Caci ce va face omul care va veni dupa împarat? Ceea ce s-a facut si mai înainte. – Si am vazut, ca întelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul; înteleptul îsi are ochii în cap, iar nebunul umbla în întuneric. Dar am bagat de seama ca si unul si altul au aceeasi soarta. Si am zis în inima mea: “Daca si eu voi avea aceeasi soarta ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai întelept?” Si am zis în inima mea: “Si aceasta este o desertaciune.” Caci pomenirea înteleptului nu este mai vesnica decât a nebunului: chiar în zilele urmatoare totul este uitat. Si apoi si înteleptul moare, si nebunul!
Atunci am urât viata caci nu mi-a placut ce se face sub soare: totul este desertaciune si goana dupa vânt.
Mi-am urât pâna si toata munca pe care am facut-o sub soare, munca pe care o las omului care vine dupa mine, ca sa se bucure de ea. Si cine stie daca va fi întelept sau nebun? Si totusi el va fi stapân pe toata munca mea, pe care am agonisit-o cu truda si întelepciune sub soare. Si aceasta este o desertaciune. Am ajuns pâna acolo ca m-a apucat o mare deznadejde de toata munca pe care am facut-o sub soare. Caci este câte un om care a muncit cu întelepciune, cu pricepere si cu izbânda, si lasa rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Si aceasta este o desertaciune si un mare rau. Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui, cu care se trudeste sub soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decât necaz: nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune. Nu este alta fericire pentru om decât sa manânce si sa bea, si sa-si înveseleasca sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vazut ca si aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. Cine, în adevar, poate sa manânce si sa se bucure fara El?
Caci El da omului placut Lui întelepciune, stiinta si bucurie; dar celui pacatos îi da grija sa strânga si s-adune, ca sa dea celui placut lui Dumnezeu! Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vânt.

Eclesiastul 1

Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împaratul Ierusalimului.
O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune. Ce folos are omul din toata truda pe care si-o da sub soare? Un neam trece, altul vine, si pamântul ramâne vesnic în picioare. Soarele rasare, apune si alearga spre locul de unde rasare din nou. Vântul sufla spre miaza-zi, si se întoarce spre miaza-noapte; apoi iarasi se întoarce, si începe din nou aceleasi rotituri. Toate râurile se varsa în mare, si marea tot nu se umple: ele alearga necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarasi sa porneasca de acolo. Toate lucrurile sunt într-o necurmata framântare, asa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satura privind, si urechea nu oboseste auzind. Ce a fost, va mai fi, si ce s-a facut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: “Iata ceva nou!” de mult lucrul acela era si în veacurile dinaintea noastra. Nimeni nu-si mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; si ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urma nu va lasa nici o urma de aducere aminte la cei ce vor trai mai târziu. Eu, Eclesiastul, am fost împarat peste Israel, în Ierusalim. Mi-am pus inima sa cercetez si sa adâncesc cu întelepciune tot ce se întâmpla sub ceruri: iata o îndeletnicire plina de truda, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. Am vazut tot ce se face sub soare; si iata ca totul este desertaciune si goana dupa vânt! Ce este strâmb, nu se poate îndrepta, si ce lipseste nu poate fi trecut la numar. Am zis în mine însumi: “Iata ca am sporit si am întrecut în întelepciune pe toti cei ce au stapânit înaintea mea peste Ierusalim, si mintea mea a vazut multa întelepciune si stiinta. Mi-am pus inima sa cunosc întelepciunea, si sa cunosc prostia si nebunia. Dar am înteles ca si aceasta este goana dupa vânt.
Caci unde este multa întelepciune, este si mult necaz, si cine stie multe, are si multa durere.

sursa: Biblia

Arta de a lua decizii… da sau nu..

Arta de a lua deciziiCare este cea mai mare decizie pe care o vei lua vreodată? Ne vom întoarce la această întrebare mai târziu. Acum gândeşte-te la faptul că poţi lua decizii. Tu poţi decide! În caz că nu te-ai mai gândit niciodată la acest lucru, te rog înţelege că a lua decizii este o funcţie extraordinară.

De ce poţi să ai încredere în Biblie

Cum putem şti că Biblia pe care o avem
astăzi este demnă de încredere?

Biblia, cartea de căpătâi a creştinismului, pretinde că este cuvântul unic al lui Dumnezeu pentru omenire. Miliarde de oameni s-au bazat pe mesajul ei. Milioane au murit pentru ea.

Poate o persoană inteligentă să creadă în Biblie?

Da. Biblia nu este o carte de fabule. Spre deosebire de alte cărţi spirituale, ea nu cere o credinţă oarbă. Există multe tipuri de dovezi care susţin acurateţea istorică a Bibliei, precum şi pretenţia ei că este de inspiraţie divină.

• Istoria antică susţine acurateţea Bibliei ca înregistrare/document istoric.
• Evangheliile oferă multe relatări demne de încredere despre viaţa lui Iisus.
• Arheologia întăreşte relatarea biblică.
• Critica textuală atestă faptul că, de când au fost scrise prima dată, cărţile Bibliei nu s-au schimbat.